Petre Antonescu

Petre Antonescu s-a născut la 29 iunie 1873 la Râmnicu Sărat, venind la București pentru cursurile gimnaziale. Începe pregătirea la Facultatea de Drept, dar o abandonează în 1893 pentru a pleca la Paris, la Școala de Arte Frumoase, secția de arhitectură, unde studiază între 1895-1899. Din 1900 este profesor la Școala Superioară de Arhitectură din București, predând până în 1938. În paralel a făcut parte și din Comisiunea Monumentelor Istorice (1904-1938) și a lucrat ca arhitect-șef și inspector general la Ministerul Lucrărilor Publice.

Între 1931-1938 a condus Academia de Arhitectură și a fost președintele Societății Arhitecților din România (1912, 1919-1924, 1946-1949). Este ales membru de onoare al Academiei Române în 1936, iar din 1945 devine membru titular.

Începuturile carierei sale stau sub semnul stilului academist francez în care se pregătise la Paris, dar după  1906 începe să creeze atât clădiri publice cât și reședințe private preluând și adaptând sursele de inspirație brâncovenească. Selecția noastră cuprinde cele mai cunoscute realizări în stil neoromânesc ale sale din București, Galați, Sinaia, Craiova, urmând ca cercetarea de arhivă să scoată la lumină și alte proiecte rezidențiale necunoscute (a se vedea casa Bădescu din str. Olari nr. 15).

Remarcabile rămân și astăzi colaborările cu membrii familiei Brătianu, atât la București cât și Florica, implicarea și susținerea oamenilor politici contribuind ulterior la propagarea stilului neoromânesc ca arhitectură a clădirilor publice din România Mare. Casele familiei Ion I. C. Brătianu și Așezămintele culturale din str. Biserica Amzei, realizate în diferite faze în perioada antebelică și interbelică, au fost cercetate și prezentate de noi  pe larg, ele necesitând un proiect de restaurare cât mai urgent.

Lui Petre Antonescu i se comandă Arcul de Triumf din 1922 cu ocazia încoronării și tot lui îi revine comanda remodelării monumentului în 1935-1936). În perioada interbelică se observă și în cazul lui Antonescu o adaptare la tendința modernistă internațională.

Bibliografie:
„Arhitectura română. Petre Antonescu”, în Printre Hotare, anul II, nr. 3-4, august-septembrie 1909
Petre Antonescu, Clădiri şi studii. Case. Biserici. Monumente. Palate. Încercări de arhitectură românească şi clasică– vol. I, editat în 1913
Arhitect Petre Antonescu. Clădiri, construcții, proiecte și studii, București: Editura Tehnică, 1963
Paul Constantin, Dicționar Universal al Arhitecților, București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1986
Ruxandra Nemțeanu, Vila în stil neoromânesc, Ed. Simetria, București, 2014
Oana Marinache, Știrbey: reședințe, moșii, ctitorii, Ed. ACS, București, 2014
Eliza Brătianu, Memorii, Ed. Istoria Artei, București, 2015
Cristina Woinaroski, Detalii românești în arhitectura lui Petre Antonescu, UNARTE, București, 2016

Comments

Popular posts from this blog

Album tipărit

Conferinta și lansare album, 22 septembrie, ora 16, Mogosoaia

Opis dosare arh. Paul Smărăndescu